COLONIZAREA GERMANILOR IN BANAT
Radu Cerghizan
Timp de 164 ani (între anii 1552-1716) Banatul a stat sub stapânire turca. In urma infrângerii trupelor turcesti in anul 1716 de catre trupele austriece, Banatul a fost integral alipit imperiului austriac si declarat Domeniu Cameral de Coroana. Trupele austriece au fost conduse de Printul Eugen de Savoya. Primul comandant austriac al Banatului (dupa anul 1720), cu sediu administrativ la Timisoara, a fost generalul Claudius-Florimund Mercy (1666-1734). Majoritatea populatiei autohtone (români, sârbi, unguri) ramasa pe loc dupa razboiul austro-turcesc din 1716, era alcatuita din familii de meseriasi, agricultori, pastori si crescatori de animale (numarul lor este apreciat la cca 50.000 persoane). In primii ani de dupa razboiul din 1716, o parte a românilor s-a refugiat in Ardeal, iar o parte a sârbilor in Serbia, cautând sa scape de corvoadele impuse de trupele austriece. Dupa preluarea functiei de comandant al Banatului in 1720, generalul Claudius-Florimund Mercy si-a propus repopularea cât mai grabnica a tinutului cu fost locuitori români sau sârbi, refugiati in anii 1716-1719, precum si aducerea unor colonisti germani din diverse regiuni ale Europei. Incepând cu anul 1722 in fosta provincie Banat (actualmente impartita intre Serbia, România si Ungaria) au fost colonizati treptat germani. Colonistii au calatorit cu carute proprii, din locurile de bastina, pâna la porturile dunarene de ambarcare (Ulm, Günzburg, Donauwörth, Neuburg, Regensburg), de unde au fost transportati cu plute pe Dunare in jos pâna in Banat, de unde au continuat calatoria cu carute, pâna in tinuturile atribuite. Satele noi germane au fost construite pe locuri de teren, anterior nelocuite, in sistem tabla de sah, cu strazi rectilinii, intretaiate in unghiu drept, având la centru o biserica. Primii colonisti germani veniti dupa 1722 au fost meseriasi, agricultori, functionari si militari. Motivul emigrarii Germanilor spre Banat a fost nemultumirea lor fata de situatia politica, sociala si economica din zonele de bastina (iobagie, razboaie teritoriale frecvente germano-franceze in Alsacia, Lorena, Saarland, intolerante confesionale, luxul aristocratiei si clerului).

In total au fost 3 etape de colonizare a Banatului cu germani: 1722-1726, 1763-1772 si 1782-1788. Emigrarile ulterioare (1791-1835) au fost mai putin semnificative numeric.

Prima etapa a avut loc in timpul domniei imparatului austriac Karl VI (1722-1726). In cursul acestei perioade au fost colonizati cca 20.000 germani, alaturi de români si sârbi repatriati. Colonistilor germani li s-au acordat conditii favorabile, credite si privilegii. Pâna in anul 1737 numarul populatiei din Banat a sporit treptat, de la 50.000 la 100.000 locuitori. In anul 1737 a izbucnit un nou razboi austro-turcesc, care a durat 2 ani. Razboiul a avut consecinte nefavorabile asupra economiei banatene. Majoritatea colonistilor germani s-a refugiat in acest timp (1737-1739) in tinuri ferite, din Ungaria. Dupa razboi, germanii refugiati s-au reintors la proprietatile lor din Banat.

A doua etapa de colonizare cu germani s-a desfasurat intre anii 1763-1772, pe vremea regentei comune a împaratesei Maria-Theresa (1717-1780, fiica lui Karl VI, domnitoare intre 1740-1780) si a fiului ei Joseph II (1741-1790, imparat intre 1765-1790). In anul 1779 Banatul a intrat in componenta Ungariei.

Intre anii 1782-1788 a avut loc cea de a treia mare etapa de colonizare a Banatului cu germani. In anul 1788 a izbucnit ultimul razboi austro-turcesc, ce a durat 3 ani (1788-1791). In timpul razboiului, multe familii germane s-au refugiat in zone sigure dinafara Banatului. Reîntoarcerea familiilor germane la casele lor din Banat a avut loc imediat dupa terminarea razboiului.

Intre anii 1791-1792, pe vremea domniei imparatului Leopold II (1747-1792, fiul al doilea al Mariei-Theresa, imparat intre 1790-1792) si intre 1792-1835, pe timpul imparatului Franz II (1768-1835, imparat intre 1792-1835) au mai avut loc unele colonizari germane in Banat, mai putin insemnate. In anul 1849 Banatul a trecut sub administratia directa a coroanei austriece, iar dupa anul 1867 a dublei monarhii cezaro-craiesti austro-ungare. Dupa Tratatul de pace de la Trianon din 4.06.1920 Banatul a fost divizat in 3 provincii si atribuit (pe criterii istorice, politice si etnice) Serbiei, României si Ungariei. Vicisitudinile politice, economice si sociale de dupa cel de al doilea razboi mondial, din perioada dictaturii comuniste, au determinat emigrarea masiva a germanilor spre Germania. Din cei peste 300.000 de germani, in prezent mai traiesc in Banatul românesc numai cateva mii. Tendinta actuala este de parasire treptata a Banatului si de stabilire in Germania. Cu aceasta, se incheie ciclul de existenta a Germanilor in Banat dupa o perioada de peste 250 ani.