ITINERARIILE LUI ISUS

Radu Cerghizan

Cu ajutorul celor 4 evanghelii, sa incercam sa facem o reconstituire a itinerariilor întreprinse de Isus. Pentru început, un sumar cadru istoric al evenimentelor.
Imparatul roman Augustus (31 î.C. - 14.d.C.) decide la decesul regelui Herodes cel Mare (Irod I) în anul 4 î.C. împartirea regatului vasal Palestina între cei 3 fii ai lui Herodes cel Mare (Fig.1):
- Archelaos: primeste provinciile Samaria, Iudeea si Idumea. Domnia lui Archelaos a fost scurta (între 4 î.C. - 6.d.C.), fiind exilat, iar cele 3 provincii trecute sub administrarea directa a procuratorilor romani.
- Herodes Antipas (Irod II): provinciile Galileea si Pereea (Transiordania). Stapân si în zona în care a activat Isus, a domnit între anii 4 î.C. - 39. d.C.
- Herodes Philippos: provinciile Gaulanitis, Trachonitis, Batanea si Auranitis, în care a domnit pâna la moarte (4 î.C. - 34 d.C.).
Isus s-a nascut probabil în anul 5 î.C. Parintii sai au fost: Maria (ebr. Mirjam) si Iosif (ebr. Joseph). Isus este traducerea greaca a raspânditului prenume ebraic Jeshua. Cristos in l. greaca înseamna miruitul, mântuitorul, messia. Locul de nastere este nesigur, fie la Bethleem (în Iudeea), fie la Nazareth (în Galileea). Prima versiune (Bethleem) este improbabila, întrucât s-a cautat confirmarea previziunilor profetice, care conditionau nasterea mântuitorului poporului evreu în Bethleem, locul nasterii regelui David (1004 - 965 î.C.), ca descendent geneaologic al acestuia. Versiunea nasterii la Nazareth, din antecedenti nearistocratici, pare mai verosimila. Isus ar mai fi mai avut înca 6-7 frati: 4 baieti (Iacob-Jakobus, Iosif-Joseph, Iuda-Juda, Simion-Simon) si 2-3 surori (nume necunoscute). Isus a fost probabil primul nascut.
Amenintati de regele Herodes cel Mare cu uciderea copilului Isus, familia ar fi fugit în ianuarie sau februarie 4 î.C. în Egipt, trecând prin localitatile Askalon, Gaza si Pelusium, situate pe drumul comercial principal dintre Palestina si Egipt (Fig.2). Ar fi gasit refugiu în Egipt, într-una din numeroasele localitati cu populatie evreiasca de pe Nil. Aici ar fi stat câteva luni. Dupa decesul regelui Herodes cel Mare (în aprilie-mai 4 î.C.) familia a hotarât sa se repatrieze (toamna anului 4 î.C. ?). Evita stabilirea în provinciile guvernate despotic de Archelaos (Samaria, Iudeea, Idumea) si se reîntoarce în provincia natala Galileea, la Nazareth, unde domnitor era ceva mai tolerantul Herodes Antipas (Fig.3). In Nazareth vin pe lume, în urmatorii ani, ceilalti frati si surori ale lui Isus.
La vârsta de 12 ani Isus face o calatorie de pelerinaj, împreuna cu parintii (trecând prin Ierihon), la tempul din Ierusalim, unde îsi afirma calitatile sale de gânditor si predicator, dupa care se reîntoarce la Nazareth.
Nu exista date istorice sigure asupra biografiei lui Isus între anii 7/8 d.C. pâna în anii 27/28 d.C. Dupa unele surse (neconfirmate istoric), ar fi întreprins pelerinaje în India, Grecia, Egipt s.a.
Inceputul activitatii publice de predicator si propavaduitor coincide cu cel de al 15-lea an de domnie al împaratului roman Tiberius (14-37 d.C.), dupa botezul si receptia invocatiei divine (27/28 d.C.).
Ioan Botezatorul, precursorul spiritual al lui Isus, a predicat preponderent de-a lungul râului Iordan (între lacul Genesareth si Marea Moarta), de cele mai multe ori la Betabara si la Ainon (Samaria de nord). Alaturi de masa de pelerini convertiti, s-a lasat si Isus botezat. Locul exact al botezului este nesigur: fie la Betabara, fie la Ainon, la vârsta de cca 32 ani. Dupa botez a petrecut 40 de zile in desertul Iudeei, la nord de Ierihon, apoi s-a întors (trecând prin Ainon) acasa la Nazareth, începând activitatea publica (Fig.4).
Ioan Botezatorul a continuat un timp predicile sale militante, critice, în tinutul Iordanului din provincia Pereea (guvernata de tetrarhul Herodes Antipas), pâna la arestarea, condamnarea la moarte si executarea sa în închisoarea cetatii din Machaerus (în Pereea de sud). Sotia nelegitima a lui Herodes Antipas (Herodia - Irodiana), împreuna cu fiica ei, ar fi incitat prinderea si executarea lui, neiertându-i repetatele critici publice (Herodia era pe-atunci sotia legitima a lui Herodes Philippos, fratele lui Herodes Antipas).
Dupa reîntoarcerea din desertul Iudeei, Isus a propavaduit scurt timp, fara succes, în localitatea natala Nazareth, dupa care s-a deplasat la Kana (Cana, azi: Chirbet Kana, la 14 km nord de Nazareth) în Galileea Inferioara, unde ar fi savârsit minunea prefacerii apei în vin.
Cu rudele proprii, asa cum rezulta din cele 4 evanghelii, nu s-a înteles.
A mai stat o scurta perioada la Nazareth, dupa care s-a mutat în Kapernaum (Kapharnaum, Kfar Nahum), un târg înfloritor de pescari pe malul nordic la lacului Genesareth (“Marea Galileei”), unde si-a stabilit tabara principala si a întemeiat cercul celor 12 mucenici (deveniti ulterior apostoli) (Fig.5). A fost cazat în casa pescarului Simon Kephas (numit de Isus Petrus-Petru, de la taria de piatra a caracterului sau), care locuia împreuna cu sotia în casa soacrei.
Primii doi mucenici au fost fratii Simon Petru si Andrei, ambii pescari (fiii lui Jona), originari din apropiatul sat Betsaida, la câtiva km est de Kapernaum. Urmatorii doi mucenici au fost fratii Jakobus-Iacob si Jochanan-Ioan, pescarii, fiii lui Zebedeus-Zevedei.
In Kapernaum si împrejurimi, Isus a predicat activ, cu succes, facând numeroase minuni.
Pâna la moartea sa, Isus a mai trait si activat relativ putin timp (1-2 ani), dar predicile sale au avut un mare ecou public. Sagetile hartii alturate indica zonele de unde s-au scurs spre Kapernaum valuri de pelerini, unii chiar din teritorii extra-palestiniene (de ex. Tyros si Sidon), veniti sa-l asculte pe Isus, unii cu intentia de a fi vindecati (Fig.6).
Cei 12 mucenici (apostoli) au fost:
- fratii Simon Petru si Andrei
- fratii Iacob si Ioan
- Filip
- Bartolomeu (zis si Natanael)
- Toma (zis si „Toma necredinciosul“)
- Matei (zis si Levi)
- Iacob (fiul lui Alfeu)
- Tadeu
- Simon Canaanitul (zis si Simon Zelotul)
- Iuda Iscarioteanul (înlocuit ulterior cu Matia)
Cu ocazia unei vizite acasa la Nazareth, concitadinii i-au declinat competenta de profet, în timpul unei predici în templul nazaritean. Afectat, a lasat posteritatii zicala amara, dupa care nimeni nu e profet la el acasa. De la Nazareth a întreprins doua scurte calatorii misionare la Cana (Kana) si Nain, dupa care s-a reîntors la baza sa din Kapernaum (Fig.7).
Activitatea sa principala s-a desfasurat în continuare la Kapernaum si în alte localitati învecinate, limitrofe lacului Genesareth, asa precum se vede pe plansa anexata (Fig.8). Maria Magdalena provine din Magdala, localitate situata pe tarmul vestic al lacului Genesareth.
In cursul activitatii sale de predicator a parasit o singura data Palestina, într-o misiune la Tyros si la Sidon (ambele porturi la Marea Mediterana). La înapoiere a facut un mare ocol, trecând printr-o provincie guvernata de Herodes Philippos, apoi prin provincia extra-palestiniana Dekapolis (“Tinutul celor 10 orase”), pe ruta Dion - Abila - Gadara. A mai efectuat apoi o scurta calatorie la Caesaria Philippi, un oras nou întemeiat de Herodes Philippos (Fig.9).
Impreuna cu Petru, Iacob si Ioan, merge pe un “munte înalt” (Dealul Tabor, cca 500 m altitudine) unde are loc asa-zisa “Schimbare la fata” (transfigurare, contact metafizic divin), dupa care se reîntoarce la Kapernaum (Fig.10).
Potrivit discutabilei “Evanghelii dupa Ioan” (cu continut neconcordant cu celelalte 3 evanghelii “sinoptice”), Isus ar mai fi întreprins 2-3 calatorii suplimentare la Ierusalim, în cursul carora ar fi faptuit mai multe minuni.
Dupa 1-2 ani de sedere fructuoasa la Kapernaum, Isus purcede la ultima sa calatorie din viata (prin Ginaia - Valea Iordanului - Ierihon) la Ierusalim, unde va avea loc drama finala. Pe întreg traseul Kapernaum - Ierusalim este însotit de cei 12 mucenici si savârseste mai multe minuni. In preajma Ierusalimului vindeca 2 cersetori orbi, urca Dealul Maslinilor pe calea Maslinilor de lânga Betphage si se îndreapta cu tot grupul spre satul Betania (la 3 km est de Ierusalim), unde poposeste in casa lui Maria si Marta, surorile lui Lazar (mortul reînviat de Isus) (Fig.11).
Derularea ultimului act al dramei (numerele 1-8 pe harta alaturata a Ierusalimului) (Fig.12):
1 (“Dumineca Floriilor”) - intrarea si primirea triumfala a lui Isus în Ierusalim (calare pe un asin), venind de la Betania; discursuri în templu.
2 - reîntoarcerea la Betania, în casa lui Maria si Marta.
3 (joi) - revenire la Ierusalim; dupa masa are loc “Cina cea de Taina” (corespunde cinei ebraice traditionale de Pasti) cu cei 12 mucenici, în casa unui adept înstarit din “Orasul de Sus”.
4 - dupa cina (spre seara) grupul merge prin “Orasul de Jos” si prin Valea Kidron spre locul numit Ghetsimani (în ebraica “presa de ulei”) de la poalele Dealului Maslinilor, în afara cetatii Ierusalimului, unde - spre miezul noptii - este arestat de un comando mixt romano-evreu.
5 - Isus este escortat pâna la casa Marelui Preot evreu Caiafa (Kaiphas), din “Orasul de Sus”. Este interogat în noaptea de joi spre vineri la început de fostul Mare Preot Anna (Hannas, socrul lui Caiafa), apoi de Caiafa si de tribunalul comunitatii evreiesti din Ierusalim (Sanhedrin, format din 71 persoane).
6 - Acuzarile fiind insuficiente pentru o condamnare de catre Sanhedrin, Isus este trimis vineri dimineata spre judecata procuratorului roman Pontius Pilatus (Pilat din Pont), care se deplasase de la sediul sau permament din Caesarea Maritima la Ierusalim spre a supraveghea personal desfasurarea Pastelui evreiesc. Procuratorul se afla în acel moment fie în Praetura Antonia (la nord de templul herodian), fie în vechiul palat al herodienilor (la vest de “Orasul de Sus”). Isus a fost acuzat de uzurpare politica a puterii imperiale romane (“Rege al Iudeilor”).
7 - Pilat din Pont îl trimite pe Isus tetrarhului Herodes Antipas spre a fi judecat, acesta fiind (dupa opinia procuratorului) singurul competent a judeca un vasal, Nazareth si Kapernaum apartinând provinciei Galileea, unde domnitor era Herodes Antipas (acesta se gasea ocazional la Ierusalim, oras apartinând provinciei romane Iudeea, spre a serba aici Pastele). Herodes Antipas refuza la rândul sau a-l judeca pe Isus si îl trimite înapoi la Pilat din Pont. In Palestina se încetatenise obiceiul gratierii unui condamnat cu ocazia Pastelui. Pilat din Pont hotareste ca poporul adunat în fata cladirii sa decida gratierea, fie a lui Isus, fie a lui Barabas (un luptator pentru independenta tarii). Poporul opteaza pentru gratierea lui Barabas.
8 - Spre prânz, Isus este condamnat la moarte si condus de catre o garnizoana romana pe “Via Dolorosa” (“Calea Durerii”) printr-o poarta din zidul al doilea al Ierusalimului, in afara cetatii, spre locul crucificarii Golgatha-Golgota (“Locul Craniului”) unde este executat prin rastignire, împreuna cu doi delicventi de drept comun. In aceiasi seara, corpul sau este depus într-un cavou sapat în stânca, nu departe de locul crucificarii, apartinând consilierului evreu Iosif din Arimateia (membru al Sanhedrinului, dar, ca si Nicodemus-Nicodim - alt consilier - un adept tacit al lui Isus).
Dumineca dimineata, a treia zi dupa rastignire, cavoul este gasit deschis, iar corpul lui Isus nu se mai afla pe lespedea de piatra unde fusese asezat.
In urmatoarele saptamâni, Isus ar fi reaparut de câteva ori în Galileea (pe malul lacului Genesareth) si in Iudeea (la Emmaus, Betania, Ierusalim).
Dupa alte 40 de zile, ar fi avut loc “Ridicarea la cer” a lui Isus de pe Dealul Maslinilor (la est de Ierusalim) (Fig.13).
Conform unei legende, ultima data Isus ar fi reaparut pe pamânt cca 35 ani mai târziu (în jurul anului 64 d.C.) pe Via Appia din Roma în momentul fugii apostolului Petru din Roma, de frica urmatorilor anticrestini care voiau sa-l crucifice. Petru l-ar fi întrebat pe Isus: “Quo vadis, Domine ?” (“Incontro te-ndrepti, Doamne ?”) la care Isus i-ar fi raspuns ca a venit sa se lase a doua oara crucificat (în locul lui Petru), dupa care Petru s-ar fi întors rusinat la Roma, unde a primit martiriul crucificarii cu capul în jos.

Nota: cele 13 figuri sunt reproduceri prelucrate din “Der Bibel Atlas” de Yohanan Aharoni si Michael Avi-Yonah, Weltbild Verlag, Augsburg 1990, ISBN 3-89350-122-3