(jud. Neamt)
Cetatea Neamt a fost construita in timpul lui Petru I Musat (1375-1391), in perioada consolidarii statului feudal Moldova. Prima atestare documentara dateaza din 1395, an in care regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, inainte de a fi fost infrant de armata lui Petru I Musat la Hindau (azi Ghiodaoani, jud. Neamt), emite un act de cancelarie. In forma sa initiala, compunandu-se doar din fortul central ce inchidea o incinta strajuita de cele patru turnuri de la colturi, Cetatea Neamt si-a indeplinit cu bine atributiile pana la mijlocul secolului al XVI-lea, când au inceput sa fie folosite mai mult armele de foc. Epoca de glorie a cetatii de pe Culmea Plesului corespunde domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504), organizatorul si conducatorul militar de exceptie care, intelegând bine rolul fortificatiilor pentru cresterea capacitatii de aparare a tarii, a intarit cetatile ridicate de inaintasii sai si a construit altele noi, intreaga Moldova fiind strajuita de un puternic sistem defensiv (Suceava, Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Alba, Chilia). Lucrarile intreprinse la Cetatea Neamt in vremea lui Stefan cel Mare au constat in suprainaltarea vechilor ziduri, ridicarea celor patru bastioane ale curtii exterioare si constuirea podului in forma de arc, sprijinit pe 11 piloni de piatra. In anul 1476 Cetatea Neamt a facut fata asediului lui Mahomed al II-lea, dupa lupta de la Valea Alba-Razboieni. Pe masura inaspririi ocupatiei turcesti si a progresului realizat in tehnica de lupta, rolul cetatilor moldovene va scadea incepand cu a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Transformata in manastire de catre Vasile Lupu si apoi distrusa partial de Dumitrascu Cantacuzino in 1675, Cetatea Neamt va mai avea forta de a scrie o noua pagina de eroism in 1691, cand, aparata de un mic grup de plaiesi, va rezista asediului armatei polone conduse de Ioan Sobietski. Dupa distrugurea provocata de Mihai Racovita in 1717, Cetatea Neamt isi pierde total importanta politico-militara.
